Maramures in bucate, Nicolai Tand

M-am nascut in Rozavlea, o comuna de pe Valea Izei. Am crescut cu traditiile si obiceiurile Maramuresului istoric si le-am luat mai apoi cu mine peste tot prin lume. Sunt mândru de ele si imi doresc sa le arat tuturor. Eu port Maramuresul in suflet, in grai si in bucate si vreau sa il las mostenire copiilor mei si tuturor celor care iubesc traditiile si viata autentica de la sat.
Mama era o bucatareasa desavârsita – cu acelasi ingredient facea cel putin sase, sapte feluri de mâncare. Punea atâta dragoste in fiecare farfurie!

Amintirea ei e sfânta pentru mine si sunt convins ca va trai vesnic prin tot ce a facut si prin tot ce ne-a invatat. Se spune ca incepi sa apreciezi cu adevarat lucrurile abia atunci când nu le mai ai. Eu am trait asta pe propria piele. Am plecat in Franta de foarte tânar si odata ajuns acolo am inceput sa pretuiesc tot ce am lasat acasa. Mâncarea pe care ne-o pregatea mama, dragostea cu care ne aduna in jurul mesei, traditiile si obiceiurile din Maramures… toate astea au capatat pentru mine un sens nou si o valoare aparte atunci când am ajuns pe meleaguri straine.

Toate in viata au insa un pret. Pe mama am pierdut-o devreme si imi pare nespus de rau ca nu am apucat sa invat mai multe de la ea.

Dupa cum bine stiti, fiecare cultura gastronomica din lumea asta isi are radacinile in mâncarea de acasa, gatita de mama. De acolo izvorasc, de fapt, toate secretele. Eu am norocul sa o am alaturi pe Anuta, sora mea, care era toata ziua pe lânga mama si o ajuta in bucatarie. La tara, baietii sunt trimisi la munca, in gospodarie sau la câmp. Fetele ramân pe lânga casa, iar gatitul e unul dintre primele lucruri pe care le invata.

Asa ne-am hotarât sa strângem in aceasta carte mâncaruri care pentru noi inseamna copilarie, adolescenta, familie, mâncaruri cu amintiri si povesti, mâncaruri care inseamna traditie, toate se gasesc aici. Nu vreau sa se piarda nimic!

Retetele sunt asa cum le-am mostenit de la mama, gatite intocmai ca in vremurile de demult.