Categorii
Know-how

Zuper generatorul de fum – vers. 1.0.2018

De bucurie că grătarul meu (Char-Broil Signature) este peste așteptări, m-am apucat să-l accesorizez.

Obiectul lucrării îl face generatorul de fum, așa că nu mă laud cu rotisorul, suporții pentru aripioare și pentru copane inferioare, suporții pentru coaste (spare ribs), regulatorul de presiune de 50 mBar… Ba nu! Regulatorul este o șmecherie, dat fiind că în România se găsesc, în general, regulatoare la 29-30 mBar!

Deci se cheamă „Regulator de presiune 50 MBAR Landmann 1056”.

Shortcut: Dacă nu aveți timp sau chef să citiți polologhia de mai jos, există, ca-ntotdeuna, o cale mai scurtă:

Cu circa 100 € cu transport inclus, adică la un preț bun, zic eu, treaba se rezolvă repede…

După ce m-am documentat pe Internet/youtube, l-am făcut.

Din cauze ce țin de „asta am avut, asta am folosit”, a ieșit paralelipipedic (am avut țeavă rectangulară de 80 mm la îndemână, așa că nici n-am mai căutat altceva).

Cum imaginile fac cât o mie de cuvinte, iată despre ce este vorba:

Figura 1 - Vedere laterală
Figura 1 – Vedere laterală
Figura 2 - Vedere de sus (fără capac)
Figura 2 – Vedere de sus (fără capac)
Figura 3 - Țevi și capace
Figura 3 – Țevi și capace

Am folosit țeavă de 8 mm (Φ ext) pentru o joncțiune mai simplă cu furtunul de aer (vezi „Figura 5 – Admisie aer (conectică)”).

Figura 4 - Țevi injecție aer și evacuare fum (detaliu îmbinare)
Figura 4 – Țevi injecție aer și evacuare fum (detaliu îmbinare)

Filetul interior (pe țeava de evacuare a fumului), respectiv exterior (pe cea de injecție a aerului) asigură și poziția relativă a țevilor, una într-alta, dar și fixarea ansamblului pe corpul generatorului. Nu mi-am bătut capul cu ghidaje „anti-prost” care să facă obligatorie așezarea țevii de evacuare cu degajarea în jos, pentru că am considerat că nu merită efortul.

Figura 5 - Admisie aer (conectică)
Figura 5 – Admisie aer (conectică)

Aici am procedat așa: diametrul exterior al țevii de injecție este egal cu cel al furtunului de aer (8 mm), așa că joncțiunea se face foarte ușor cu o mufă rapidă dreaptă furtun M8. În poze apare și una în „L”, la 90°, dar asta numai pentru că pe aia am găsit-o înainte de a veni cea dreaptă.

Am ales, ca pompă, „Pompa aer acvariu cu 2 iesiri si reglaj debit de aer Boyu CJY-7500”. Aceasta are debit variabil, urcă până 7,5 litri pe minut (450litri/oră) și este la un preț rezonabil.

Figura 6 - Pompa Boyu CJY-7500
Figura 6 – Pompa Boyu CJY-7500

Pentru că are două ieșiri (furtun cu diametrul exterior de 6 mm – standardul pentru acvaristică), am luat „T”-ul (cupla aer M6XM8XM6 , mufa rapidă teu , reducție plastic) tot de la Best Auto Vest, iar furtunul de 6 mm, la metru, de la AQUARIUM PREST.

Ei, cu conexiunea la grătar/afumătoare… mai vedem. Am luat de la Dedeman un „Racord extensibil 3/4 200/400 inox 44034200”. Are un singur inconvenient: este prea rigid, așa că nu sunt sigur că aceasta este o alegere definitivă… Încă nu am filetat țeava de evacuare a fumului și conectica pe grătar/afumătoare… Vezi nota de sub Figura 7.

Știu că există furtun flexibil din inox de un inch (1″) de tipul celor folosite la evacuarea gazelor de ardere la centralele de apartament, dar n-am apucat să găsesc. Cred că pentru afumătoare (că va fi o cutie de carton sau o confecție metalică mai „elaborată”) este necesar un furtun mai lung (pentru fum rece)… mai vedem!

Figura 7 - Conexiune evacuare fum
Figura 7 – Conexiune evacuare fum

Notă: Conexiunea este utilă atunci când se folosește cuplată la grătar, la o cutie/cameră de afumare; nu am de gând să o utilizez acum, pentru că deocamdată nu este cazul.

Ce mi-a scăpat….?

Găurile laterale sunt la înălțimi diferite (așa am văzut pe net la un moment dat) și de diametre diferite.

Practica va confirma poziția și diametrele sau va dicta modificări, dacă este cazul.

Figura 8 - ... o gaură ...
Figura 8 – … o gaură …
Figura 9 - - ... și celaltă ...
Figura 9 – – … și cealaltă …

Probabil că îl voi testa în weekend, dacă-mi ajung pompa și furtunul de 6 mm, pe câteva bucăți de slănină, că nu am timp să sărez altă piesă…

Rezultatele mele din weekend (20 ianuarie 2018):

Am așteptat degeaba curierul sâmbătă; nu știu prin cine mi-au trimis pompa de aer; cert e că n-a sosit, așa că, pentru că ardeam să mă joc/să fac probe, m-am dus la Zoomania și mi-am luat alta: un Resun AC9602 (2 ieșiri, reglabilă – 45-270 litri pe oră, 49 lei) – aceasta fiind singura opțiune, plus ceva furtun de 6 mm.

Am montat totul și am început probele…

Etapa 1:

Am chipsuri de stejar, așa că asta am folosit; le-am udat cât am putut de omogen și-am încărcat generatorul până pe la 60%.

Nu am avut grijă să cântăresc rumegușul și apa – așa că entuziasmul a introdus și susținut empirismul (mi-am dat seama acum, luni, la reeditare).

L-am aprins de mai multe ori, dar n-am avut rezultatul scontat și-am hotărât să amân, convins fiind că umiditatea prea mare nu permite auto-întreținerea arderii.

Am scos partea de aer (pompă & furtune) și am pus generatorul în casă, pe calorifer.

Pauză de uscare:

Industrial se folosește același tip de rumeguș (îl numesc așa chiar dacă nu e chiar rumeguș – are granulație specială pentru afumători), dar celulele își bazează afumarea pe alt principiu: rumegușul se umezește FOARTE bine (spre 50% apă), iar generatoarele sunt automate, cu o cameră de ardere care are rezistență electrică pentru aprindere și întreținere, cu un amestecător care „așază” rumegușul în timpul arderii etc.

Faptul că la mine nu ardea decât foarte puțin timp, aproape exclusiv în prezența flăcării brichetei, m-a convins că am o problemă cu umiditatea, deci am procedat în consecință.

Am lăsat „obiectul” pe calorifer circa 4, 5 ore, și-am încercat iar. Nu am intervenit în generator – a rămas rumegușul așa cum a fost pus inițial, doar mai puțin umed.

Etapa 2:

Am aprins iar rumegușul și am lăsat generatorul să afume împrejurimile (pentru că n-aveam nimic de afumat).

Figura 10 - Rezultat pozitiv :)
Figura 10 – Rezultat pozitiv 🙂

După o oră și un sfert de mers continuu (sub ochii mei) am plecat de acasă, iar când m-am întors (după încă peste două oare), toată încărcătura de rumeguș arsese complet!

Experimentul, deci, ar putea fi considerat reușit dacă ar fi și 100% reproductibil, dar aici mai am de lucrat…

Mă pregătesc de un alt experiment, „la cald” (adică am să afum ceva carne, să văd cum stă problema), peste două-trei zile.

Și-uite-așa mi-am petrecut eu weekendul…

Notabil ar mai fi că duminică seara am pus câteva bucăți de carne (ceafă fără os și piept feliat) la sare, cu gând să le bag la fum marți. Cum nu sunt interesante pozele cu carnea-la-sare-în-castron-sub-folie, o s-o vedeți direct în pozele din ziua afumării.

Ziua cea mare

Ei bine, ziua cea mare n-a fost marți, cum ar fi trebuit, ci miercuri, când am luat o cutie de carton și m-am pus pe treabă.

Minciuni! N-a fost treabă, ci joacă, pentru că totul a mers uns!

Iată afumătoarea improvizată:

Figura 11 - „Zuper afumătoarea” - vedere de ansamblu
Figura 11 – „Zuper afumătoarea” – vedere de ansamblu

La înălțimea țevii de evacuare a fumului am dat o gaură în peretele lateral al cutiei, astfel încât aceasta să intre cât mai fest.

Figura 12 - Aceeași „Zuper afumătoare” + atărnători...
Figura 12 – Aceeași „Zuper afumătoare” + atărnători…

„Pentru operativitate”, am trecut de trei ori câte o bucată de sârmă zincată dintr-o parte într-alta a cutiei și, tot din sârmă, am făcut pentru fiecare din cei trei suporți astfel „realizați” câte un sprijin central pentru a-i consolida (un mod mai elevat de-a spune că „le-am agățat de tavan, la mijloc, pentru ca sârmele să nu taie cutia sub greutatea bucăților de carne”.)

Pur și simplu, am ales cea mai ieftină, mai simplă și mai rapidă metodă: afumătoare de unică folosință, dintr-o cutie de carton (altfel – de aruncat), „accesorizată” cu sârmă zincată (proveniență – Carrefour-sectorul unelte de grădină).

Tot din sârmă zincată am făcut și „agățătorile”. Rog sesizați diferența dintre „atârnători” – adică cele de care se atârnă și „agățători”- cârligele cu care-am spânzurat carnea J.

Deci ieftin, rapid de pus în practică și mai ales simplu. Ah, și ușor de întreținut, că, în loc de spălare, camera de afumare se aruncă după procedura de afumare.

Figura 13 - Gata de a porni generatorul...
Figura 13 – Gata de a porni generatorul…
Figura 14 - ...și cu generatorul pornit
Figura 14 – …și cu generatorul pornit

Cam asta a fost (aproape) tot, în afară de concluzii. Am ezitat și nu știam dacă să vă arăt și închiderea înainte de brevetare, dar, până la urmă, iat-o:

Figura 15 - Sistemul de închidere al afumătorii
Figura 15 – Sistemul de închidere al afumătorii

Concluzii:

Carnea ar fi fost chiar foarte bună dacă n-ar fi fost prea sărățică. Asta e! Urmează un alt capitol – Să învățăm să pregătim carnea pentru afumare… Vast și foarte interesant capitol… Am să încerc, de la slănină până la jambon – toate minunile!

Baza o am, și-o recomand cu căldură: Conservarea alimentelor în gospodarie – N. Pekacev, M. Marinov, A. Strandjev – Editura Tehnică – București – 1970 (se mai găsește în unele anticariate; astăzi mai era una pe okazii.ro). Merge și „Rețetele lui Colea – carte de bucate”, de Nicolae Olexiuc Colea.

Planuri de viitor:

Vreau să înlocuiesc cartoanele cu o cutie de inox (mai mult sau mai puțin izolată), cu o rezistență electrică în partea inferioară și cu termostat, poate și cu ventilator, pentru afumare (și) la cald.

Asta dacă un găsesc ceva „de gata” ca să se potrivească..

Dar asta mai încolo, …

Mulțumiri:

Nu am de mulțumit nimănui. Banda scotch inscripționată de pe „Zuper afumătoare” nu e o formă de reclamă și, din păcare, nici sticlele din fotografia cu generatorul. Nu există sponsori, dar dacă, totuși, Jack Daniels, Jim Beam, Ursus, Aflingem sau alții din acestă categorie s-ar oferi, ei sau reprezentanții lor, indiferent de capacitate, ar fi primiți cu maximă bucurie. Mulțumesc anticipat!

Discleimăr:

M-am bucurat și de fazele premergătoare, nu numai de rezultatul final. Timpul fiind cea mai importante și limitată resursă, n-am dat atenție calității fotografiilor, „bălăriilor” care apar aiurea în cadru (de la sticlele de bere, până la nimicurile de pe birou), editării etc. Prezentul material este rezultatul entuziasmului și trebuie luat ca atare: ca o sursă de inspirație fără pretenții.

Proprietate intelectuală și copyright:

Cu excepția numelui de „ZUPER AFUMĂTOARE🙂“, prezentul material poate fi integral sau parțial preluat fără aprobare expresă, cu următoarele condiții:

  • exprimarea gratitudinii către autor prin expresia „Fie-i afumăturile lăudate!”;
  • citarea cu ghilimele în tezele de doctorat, ca să nu vă iasă vorbe!

Da, ați văzut bine; nu e © – semnul de copyright ci e 🙂 – emoticonul zâmbilă!

sorin@lupascu.ro 🙂 02.02.2018

6 răspunsuri la “Zuper generatorul de fum – vers. 1.0.2018”

Buna ziua,
felicitari pentru realizarea produsului si pentru prezentare…am luat si eu un generator de pe olx cu evacuare in partea superioara si am crezut ca pot sa-i atasez o pompa de acvariu…dar nu prea are debit de aer..poate imi dati o sugestie..?! nu stiu ce sa adaptez la el..multumesc

Buna ziua, Incercati o pompa mai puternica cu debit de aer reglabil (ce e drept mai scumpa): ceva gen JBL ProSilent A300. Puteti adapta cu furtun flexibil (gasiti de obicei la magazinele de specialitate gen Maxi Pet sau Animax).

Știu că e mult prea târziu, dar „articolul” mi-a fost publicat de cineva de la Grill Market, nu l-am pus eu, și nu primesc niciun semnal când cineva postează/comentează ceva. Astăzi „m-am căutat pă net“, să dau link-ul cuiva, și de-asta am ajuns… pe aici.

În altă ordine de idei, răspunsul detaliat, (pentru cine va mai intra vreodată) este:
• o pompă de acvariu cu mai multe ieșiri, are un debit mai mare; cu „însumarea“ acestor ieșiri cu „T“-urile și furtunele de rigoare se îmbunătățește volumul/fluxul de aer.

În general pompele cu debit mai mare, au și un control al acestuia.

Eu folosesc în continuare pompa Resun AC-9602, cea din Figura 11 (nu pe cea din Figura 6).

Poate o problemă ar putea fi dimensiunea afumătorii. Am rezultate foarte bune în combinație cu asta:
https://www.hendi.ro/afumatoare-electrica-1600-w-cu-3-rafturi-si-3-agatatoare-pentru-carne-540×380-h-720-mm-inox-hendi/
(540x380x720 mm).

La afumători „serioase” s-ar putea să facă față mai greu sau… deloc!

Hint: la afumătoarea asta am făcut și afumare la cald, utilizându-i rezistența (și potențiometrul) numai pentru controlul temperaturii din interior; fumul, însă, l-am „produs“ doar cu generatorul descris aici.

Un singur lucru aș mai aborda: lupta cu gudroanele!

Gudronul care se depune pe părțile expuse ale generatorului și prin afumătoare este teribil de enervant iar îndepărtarea lui poate fi o problemă; de fapt una chiar foarte mare! Eu folosesc întotdeauna mănuși de latex când manipulez produsele afumate și când strâng (demontez) șandramaua.

Ei, bine, există niște produse super, pentru horeca. Dizolvă gudronul cum dizolvă acetona lacul de unghii! Și apoi, finisare, … în mașina de spălat vase.

Atenție la mâini! Gudronul pătează și întărește pielea, intră urât pe marginile unghiilor; substanțele astea de curățat îndepărtează gudronul. Dar cu ceva piele cu tot…

Inainte de afumare, captusesti intreaga afumatoare, cu hartie de copt, folie sau ceva ieftin, pe care, dupa finalizarea afumarii, o strangi si o arunci, cu tot cu gudron.

Pentru „fum cald“, eu folosesc un radiator cu infrarosii, dat la minim (600W) si controlat de un termostat reglabil, care sa-mi mentina temperatura in afumatoare constant, intre 50-90 Celsius (functie de cat il reglez). Radiatorul e montat aproape de fund, cu reflectorul in sus, ca sa nu arda fundul. Deasupra radiatorului, e teava de fum, pe care e fixata o tabla in arc de cerc, care sa protejeze si teava si radiatorul, de picaturile de grasime. Cu usile inchise, temperatura ajunge la maxima reglata, in mai putin de 20 minute!

Afumatoarea propriu-zisa, e din OSB, bine izolata, cu dimensiunile interioare de 1.250 x 625 x 1.500 mm, pe schelet de teava rectangulara. Pe mijlocul ei, in tavan, e un cos mic, pe care-l pot deschide sau inchide dupa dorinta.

Generatorul de fum rece pe care l-ai facut, e foarte OK si face fata fara probleme la o afumatoare cat a mea, doar ca in loc de pompita aia, adapteaza-i un cooler DC de 80 sau 130 mm, controlat cu potentiometru. Gaurile laterale ale generatorului, in principiu trebuie sa fie atat de mari cat sa nu cada rumegusul pe acolo, cand il pui. Ele au rolul sa asigure aerul necesar arderii rumegusului si printr-una dintre ele (oricare), sa poti aprinde rumegusul.

Ideea e ca fundul generatorului sa fie usor de scos, ca pe acolo sa evacuezi rapid, cenusa de dupa ardere. Pentru asta, la mine, generatorul e prins rigid pe un perete al afumatorii, la o oarcare distanta de sol, ca sa pot pune acolo o galeata in care sa se goleasca cenusa.

Langa afumatoare, am facut un grill de 1.000 x 600 mm suprafata, cu rotisor comandat electric si cu distanta fata de gratar a rotisorului, reglabila tot electric. Grill-ului, i-am facut si un capac, dintr-o jumatate de butoi din tabla, pe care pot sa-l pun sau nu, in cazul in care vreau sa-l folosesc drept „smoking grill“.

Afumatoarea este in exteriorul unui chiosc rustic, in care este grill-ul, o vitrina frigorifica verticala, eu cu o bere in mana si nevasta-mea, la intors carnea de pe gratar, totul pe marginea piscinei ingropate, din beton, de 20 x 8 x 2 m (vara avand chiar si apa in ea!)

Ma intereseaza o sursa de fum compatibila pt. o afumatoare construita din lemn cu dimensiune de 1,25 x 1,25 m cu inaltime de 2,50 m. Ma intereseaza ca acesta sursa sa fie pt. aer cald sau rece si sa consume putin rumegus cu un timp de afumare cat mai lung, spre 24 de ore. Daca cineva poate construi sau are asa ceva sunt amator sa cumpar, va rog sa ma sunati la tel. 0727 718 100.

Lasă un răspuns