Multe mere-n casă, ca toamna, poftă de dulce, mustrări de cuget că dulciurile intră pe contrasens cu programul guvernamental: „Burta jos!“; uite așa ieșit o tartă cu mere caramelizate, un compromis la tortul de mere, cu un aluat aproape neîndulcit. Și cu niște pofticioși alături.
După inspecția cămară-frigider, ne-am oprit la:
- 250 de grame de făină de grâu (o cană);
- 2 ouă, medii, unul pentru aluat, altul pentru uns deasupra;
- vreo 2 linguri de lapte;
- cam jumătate de pachet de unt, cinstit, cu 65% grăsime;
- 4 pliculețe zahăr vanilinat (varianta sintetică mai ieftină a zahărului vanilat, care chiar are păstaie de vanilie în compoziție);
- 1 pliculeț praf de copt;
- 1 vârf cuțit de sare;
- 1 kilogram de mere (golden am avut, dar nu-i semnificativ);
- 250 de grame de zahăr brun (1 cană);
- scorțișoară;
- 1 cub de unt;
- zahăr pudră (opțional).
Și ce-a ieșit, cu pauze aferente de scos, iar și iar, pisica din bucătărie!
Mai întâi, aluatul, că trebuie să stea măcar jumătate de oră la frigider. Am mixat bine oul cu untul moale, ținut la temperatura camerei vreo 2 ore, cu zahărul vanilinat și sarea, să fie compoziția cât mai pufoasă. Am scos paletele, am amestecat făina cu praful de copt, am adăugat-o peste ou împreună cu cele 2 linguri de lapte și am frământat un aluat moale, nelipicios (oricum e mai grăsuț), de fapt mai mult l-am tot împăturit până l-am putut aduna ușor într-o bilă elastică, pe care am învelit-o în foile și am dat-o la frigider.
Am trecut la mere, vreo 6, pe care le-am spălat, le-am curățat de coajă și semințe și le-am tăiat cubulețe. Între timp, am pus pe foc o cratiță în care am turnat cana de zahăr și l-am caramelizat (mai învârtiți din când în când cu lingura de lemn/silicon, să nu se ardă). Am adăugat, apoi, merele tăiate și le-am lăsat să se călească până a scăzut bine zeama. Am pornit acum și cuptorul, la foc mic spre mediu. Am luat merele de pe foc și le-am parfumat cu scorțișoară. Cât au avut nevoie să se mai răcească, am tapetat tava de copt de 26 cm (rotundă, cu inel detașabil) cu unt, am înjumătățit aluatul și am întins două foi puțin mai mari decât diametrul tăvii. Am transferat una dintre ele pe fund, ridicând-o puțin și pe pereții tăvii, am înțepat-o cu furculița pe alocuri ca să nu se umfle la copt și am aranjat compoziția de mere. Cea de-a doua foaie a venit deasupra, tot înțepată și băgată puțin pe după mere, să se întâlnească cu foaia de la bază. Am bătut un ou cu furculița, am uns tarta și am dat-o la cuptor, unde a stat până s-a rumenit, adică aproximativ 30-35 de minute.
După ce am scos-o, am așteptat să se răcească puțin (puteam aștepta mai mult, a cam suferit estetic la transfer), am trecut cu un cuțit pe lângă pereții tăvii, să se desprindă tarta, am scos inelul și am trecut-o pe o farfurie. Am pudrat-o cu niște zahăr, să dea mai bine-n poză, și restul vi-l imaginați și voi…