Aventura ceaiului, Henrietta Lovell

Izbucniri policrome si iubire aromata, geniul ceaiului, cronica frunzelor miraculoase si a celor mai desavarsite ritualuri si culturi

„Detest pliculetele anoste si iubesc frunzele incantatoare, le iubesc din toata fiinta mea. Si cu ceaiul bun se intampla la fel. Ca atunci cand iti dai seama ca o cafea e cu totul altceva decat niste granule care se dizolva instantaneu. Ca atunci cand gusti un cotlet dupa ce ai fost obisnuit cu hamburgeri. Ca o bucata din faimoasa branza englezeasca Lincolnshire Poacher, ca un cubulet de Brie sau ca o farama de Parmigiano Reggiano dupa o viata intreaga de infulecat branza procesata, invelita, felie de felie, in plastic. Pur si simplu nu se poate compara o ceasca de ceai industrial, din pliculet, cu o ceasca de ceai obtinut din frunze culese, sortate si amestecate manual.“ – HENRIETTA LOVELL

Din aceeasi frunza poti face ceai alb, verde, oolong sau pu’er (pu-erh). Acesta din urma este fermentat. Ceaiul negru se oxideaza total, pen­tru a genera o aroma bogata. Ceaiul verde se proceseaza putin si elibereaza multe arome subtile, vegetale. Oolong-ul se situeaza, cu gratie, intre cele doua. Iar ceaiul alb… Ceaiul alb reprezinta inceputul, frunza neatinsa, uscata doar pentru a retine cele mai dulci note de prospetime, de puritate vegetala.

Ceaiul m-a ajutat sa cunosc constructori, artisti in tatuaje, profesori, actori, atleti, parfumieri, agenti hotelieri, specialisti in vinuri, barmani, pescari si piloti. Si acum toti sunt prietenii si colaboratorii mei.

De pe platoul Shire din Malawi, de la poalele Muntilor Himalaya, pana in gradinile ascunse din Wuyishan, China, bat lumea in cautare de ceaiuri nemaipomenite, adica de frunzulite de Camellia sinensis. Dar mai aleg si ierburi rare si flori, de la muguri palizi de migdale Marcona din Spa­nia la rooibos de culoarea ruginii din deserturile vecine cu Muntii Cederberg din Africa de Sud.